LOADING

Type to search

Analiza

Mobilierul urban – vitrina orasului

Sign Romania februarie 26, 2008
Share

Din ce în ce mai mult, colectivităţile locale consideră mobilierul urban o vitrină a oraşului, ce îi reflectă dinamismul şi identitatea, punându-i în valoare patrimoniul şi oferind în acelaşi timp o ameliorare a cadrului de viaţă în oraş.

Există în acest sens un trend pentru proiecte urbane care încurajează creativitatea, în ideea de a aduce frumuseţe unor obiecte de altfel strict funcţionale. Mobilierul urban are astăzi rolul de a pune în valoare diversele spaţii publice, contribuind la confortul şi estetica locurilor în care este amplasat. Băncile, coşurile de gunoi, jardinierele, stâlpii şi gardurile de delimitare, rastelurile de biciclete, protecţiile pentru arbori, afişajele publicitare, adăposturile pentru aşteptarea autobuzelor şi parcurile de joaca pentru copii schimba imaginea unui oraş. Iar câteodată, fără să ne dam seama, încurajează socializarea. Pentru un producător de publicitate, lărgirea portofoliului cu acest tip de lucrări poate aduce un plus considerabil la profitul companiei.

Evoluţia conceptului
Mobilierul destinat spaţiului public începe să apară în sec. XIX şi este proiectat să armonizeze cu arhitectura urbană, fără ca termenul de mobilier urban să fie folosit. Stilul era inspirat din natură, fiind folosite materiale din lemn, piatră sau fier. Iniţial conceptul era strâns legat de transporturi, concretizându-se în locuri unde oamenii se adunau pentru a aştepta trăsura, trenul ori, mai târziu, tramvaiul. Treptat, simplului adăpost i-au fost adăugate şi alte elemente, precum coşuri de gunoi, lămpi, ceasuri, garduri etc. Termenul de mobilier urban începe să apară de-abia în 1970, când au fost implementate primele linii de mobilier urban cu o atenţie crescută asupra designului acestuia. De asemenea, apar primele reglementări ale autorităţilor locale privind mobilierul urban şi concesiunea întreţinerii acestuia.

Varietate
Astăzi, termenul de mobilier urban include o gamă mult mai largă de obiecte şi structuri care sunt instalate în spaţiul public al unui oraş şi care îndeplinesc mai mult decât o funcţie decorativă, una funcţională şi necesară vieţii publice urbane. Deşi mulţi asociază termenul cu afişaje publicitare, staţii de autobuz şi coşuri de gunoi, gama este mult mai largă, cuprinzând mobilier de repaos (bănci, banchete, scaune, mese), echipamente de iluminat stradal, de comunicare şi informare (afişaj informaţii municipale sau culturale, plăcuţe cu nume de străzi, tabele de orientare), jocuri pentru copii, obiecte utile circulaţiei vehiculelor sau pentru limitarea ei (stâlpi delimitatori, bariere, rasteluri pentru biciclete, orologii, semafoare), jardiniere, grilaje şi protecţii pentru arbori, fântâni, monumente. Mai nou au apărut în portofoliile furnizorilor europeni şi cabine speciale pentru fumători.

Soluţii
Oraşele se schimbă, imaginea lor de asemenea, iar mobilierul stradal însoţeşte dezvoltarea şi evoluţia unui oraş. Pentru a răspunde mai bine la necesităţile utilizatorilor, amenajarea urbană tinde să dezvolte reapariţia în orase a vieţii sociale, redând spaţiului public demnitatea şi calitatea pierdută în timp şi atribuind un rol esenţial spaţiilor de întâlnire şi repaos. Însă alegerea mobilierul urban este de neconceput în absenţa unei coerenţe de ansamblu, iar rolul edililor este de a face să dezvolte imaginea oraşului, ţinând cont de trenduri, dar şi de criterii de eficienţă, cum ar fi costurile de întreţinere ori rezistenţa pieselor în timp.

Amenajarea unui spaţiu public este un proces relativ complex care trebuie să satisfacă toţi participanţii la viaţa urbană. Problemele apar în momentul în care deciziile sunt luate ţinându-se cont numai de preţ şi uitând aspecte importante precum robusteţea şi rezistenţa în timp, factorul social sau integrarea mobilierului în pesajul urban. Spre exemplu, unul dintre factorii cheie este durabilitatea, căci toate elementele mobilierului stradal trebuie să facă faţă atât uzurii şi condiţiilor de vreme, cât şi abuzului fizic. Vandalismul, o manifestare foarte raspândită în toate oraşele mari ale lumii, este principalul pericol ce planează asupra integritatii mobilierului urban. Cu toate acestea nu putem ignora cu desăvârşire factorul estetic, doar pentru a avea structuri perfecte şi indestructibile. Astfel a apărut cererea pentru sisteme modulare, care pot fi îmbunătăţite, înlocuite şi reparate mult mai uşor în cazul în care anumite elemente sunt distruse.

Un alt aspect esenţial este acela al integrării obiectelor în ambientul architectural al zonei. Centrul istoric al unui oraş vechi nu va beneficia niciodată de pe urma utilizării anacronice a unor stiluri şi materiale ultra moderne. Munca arhitecţilor, peisagiştilor şi designerilor în acest sens tinde să se dezvolte împreună cu municipalitatea în proiecte integrate, dezvoltate global, care trebuie să fie bine reglementate pentru a întâlni toţi termenii problemei.

Oportunităţi pentru signmakeri
Luând în considerare toţi aceşti factori ne dăm seama că mobilierul urban este o industrie de nişă ce reprezintă munca unor specialişti cu capacităţi ce depăşesc simpla folosire a unor tehnologii pentru a produce obiecte durabile, ce trebuie să îşi îndeplinească funcţia de bază. De cele mai multe ori, producătorul primeşte un brief de la arhitect şi trebuie să gândească o multitudine de soluţii, nu numai pentru realizarea efectivă, ci şi pentru implementarea lucrării.

Incorporarea semnelor, printurilor şi display-urilor publicitare în mobilierul stradal este deja foarte populară. Poate că totul a început cu îndemnuri la curăţenie pe coşurile de gunoi, însă acum fiecare particică a unei structuri poate fi folosită în scopuri de advertising. De aceea, astăzi sunt gândite de la bun început pentru o manevrare bună şi o înlocuire uşoară a mesajului publicitar.

Deşi poate nu pare cel mai atractiv sector al producţiei publicitare, mobilierul urban este un domeniu în plin avant şi schimbare, cu oportunităţi substanţiale pentru signmakeri şi o încununare a activităţii lor pusă în slujba oraşului.

Cea mai mare bancă din lume

În piaţa centrală din staţiunea Lido di Jesolo, lângă Veneţia, Italia, a fost montată cea mai mare bancă construită vreodată. Cu o suprafaţă de 140 m², cu un perimetru extern de 76 m, peste 4000 de şuruburi, 300 bucăţi de conexpand, 2460 de rigle de lemn şi o greutate de 3700 kg, lucrarea a fost realizată de compania Metalco. Designerii săi, Carlos Ferrater şi Gustavo Adolfo Carabajal, au vrut să celebreze prin acest proiect naturaleţea momentului întâlnirii dintre oameni, limbi şi culturi, provenite din toate colţurile lumii.

Tags:

You Might also Like

5 Comments

  1. ovannygop decembrie 18, 2008

    Спасибо за информацию.

    Răspunde
  2. amiseeimpancE decembrie 18, 2008

    Хорошая статья 🙂 Вот только не нашел ссылку на РСС блога?

    Răspunde
  3. Duannyavoibia decembrie 18, 2008

    благодарствую

    Răspunde
  4. admin decembrie 19, 2008

    Please post your comments in english or romanian. Thank you.

    Răspunde
  5. Liguccign decembrie 19, 2008

    Спасибочки! Буду теперь заходить на этот блог почаще!

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *