LOADING

Type to search

Diverse Special

Film ultrasubţire, care îşi poate schimba culoarea, făcut din piele de calmar

Sign Romania noiembrie 6, 2018
Share

Un profesor şi cercetător de la Universitatea Northeastern din Boston, specialist în chimie şi biochimie, a decis să aprofundeze studiile ştiinţifice în legătură cu proprietăţile pielii de calmar. Rezultatele s-ar putea să apară şi în industria poligrafică.

Calmarii, sepiile, caracatiţele şi celelalte cefalopode ştiu şi pot să se camufleze excelent. Capacitatea lor de a-şi schimba aspectul şi de a se face nevăzute oriunde le face unice în oceanul planetar. Până acum, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să facă ceva asemănător sau măcar comparabil. Însă recent, Leila Deravi, profesor asistent la Northeastern, a reuşit să facă o serie de descoperiri interesante.

Puterea organelor de a-şi schimba culoarea

Organele cromatofore ale cefalopodelor apar ca sute de aluniţe multicolore pe suprafaţa corpului şi contribuie la capacitatea acestuia de a-şi schimba rapid culoarea. Deravi şi colegii ei cercetători au publicat un raport în revista Advanced Optical Materials în care au explicat cum au reuşit să izoleze granulele de pigmenţi din organe pentru a-i studia modul de funcţionare.

Făcând acest lucru, au reuşit să observe calităţile optice extraordinare ale granulelor şi au putut să creeze filme şi fibre subţiri, care pot intra în componenţa unor haine, a unor ecrane flexibile sau alte aparate. Cromatoforii au diferite nuanţe de roşu, galben, brun şi portocaliu, cam la fel cum apar aluniţele pe corpul omenesc. Însă în cazul cefalopodelor, acestea se activează şi se dezactivează în câteva secunde, de multe ori, nu mai mult de una.

Acest lucru le permite vieţuitoarelor să îşi schimbe continuu culoarea. Mai mult, sub stratul de cromatofore mai există un strat în plus, populat cu iridofore. Acestea au rolul unor oglinzi. Împreună, acestea pot reproduce toate culorile vizibile. Pentru a vedea cât de capabile sunt aceste elemente în calitate de materiale statice, echipa de cercetători a luat pigmenţi individuali de la calmari şi le-a testat compoziţia şi structura.

High tech pe bază de calmar

Cercetătorii au făcut bobile de fibre din pigmenţii testaţi şi au căutat în continuare moduri în care acestea pot fi folosite în diverse aplicaţii.  Pe lângă ţeserea lor şi transformarea lor în pânze, cea mai intersantă posibilitate ar fi aceea de a crea ecrane care pot fi îmbrăcate de oameni sau textile care au capacitatea de a-şi schimba culoarea în funcţie de mediul înconjurător. În cadrul studiilor s-a descoperit că respectivii pigmenţi nu lucrează doar cu culori vizibile, ci şi cu infraroşu.

Acest lucru reprezintă un aspect foarte important pentru nivelul de strălucire şi pentru felul cum vor arăta culorile finale. În test, echipa a simulat organele calmarului exact aşa cum le are animalul. Astfel, au început să îmbunătăţească şi mai mult calitatea culorii percepute transmiţând lumină spre şi prin granule. Acest proces ar putea, teoretic, să fie aplicat şi unor soluţii cu aplicabilitate practică precum celulele solare, care ar putea astfel să absoarbă şi mai bine lumina.

De acum, ne putem gândi la o sumedenie de aplicaţii de print care ar putea avea de câştigat de pe urma folosirii unor astfel de materiale. Ar putea fi vorba de întregi game de produse şi servicii noi plecând de la această nouă soluţie, fie că vorbim despre packaging sau cam orice segment al poligrafiei care ar putea folosi materiale care îşi pot schimba culoarea.

Producţia mai are de aşteptat

Mulţi cercetători au investit multă muncă, timp şi resurse pentru a găsi o metodă care să poată mima ce fac cefalopodele cu culorile lor. Cei mai mulţi nu au reuşit nici măcar să se apropie de ceva similar prin comparaţie cu viteza şi paleta de culori cu care rezidenţii mărilor se pot lăuda. Leila Deravi şi echipa ei au făcut progrese remarcabile în ultima vreme. Dar chiar şi aşa, inclusiv cercetătorii ştiu că până la folosirea în masă a unei astfel de soluţii cere încă şi mai multă muncă, cercetare şi dezvoltare de aplicaţii.

Nu doar pielea de cefalopod prezintă interes pentru cercetători pentru comunicare vizuală. În ultimii ani, aceştia au făcut apel şi au testat şi chiar descoperit materiale noi pretabile industriei noastre sau au descoperit la materiale pe care le ştiam de mult potenţial pentru uzul în print. Grafenul, descoperit în 2004, care le-a adus cercetătorilor care l-au identificat un premiu Nobel în 2010, prezintă prin caracteristicile sale calităţi care îl recomandă pentru multe aplicaţii poligrafice.

Hârtie specială, laminate, display-uri flexibile, folii speciale, laminate, printed electronics sunt doar o parte din aplicaţiie pentru care acest material este recomandat. Dar nu este singurul. Dincolo de curiozitatea cercetătorilor şi antreprenorilor, societatea de azi are şi alte priorităţi, cum ar fi ecologia. Pe lângă performanţele tehnice, soluţiile dezvoltate ţin tot mai mult cont de acest lucru. Iar materialele folosite reflectă şi ele această abordare.

Găsim astăzi în fashion piele artificială crescută dintr-o drojdie în laborator; pe lângă aceasta, industriei modei nu i-a fost niciodată frică să exeperimenteze cu materialele folosite. Prima pânză făcută dintr-o fibră creată pe bază de lapte a fost lansată în anii 30 ai secolului trecut şi reluată destul de recent. În acelaşi timp, conceptul de biotextile prinde din ce în ce mai mulţi adepţi şi din partea celor care oferă fashion, şi din partea celor care cumpără. Folosind diverse procedee care transformă fibre vegetale în pânză, biotextilele nu au impact asupra naturii precum alte materiale şi cel mai probabil vor fi folosite din ce în ce mai mult.

(Autor: Cristian Faur)

 

Tags:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *